"Micro" on his way to "Macro"

E doar inca una din acele multe nopti in care singurul zgomot ce ma scoate din monotonia bazaitului frigiderului din vesnica mea camera de camin e clinchetul cuptorului microunde care a reincalzit aceeasi cana de ceai pentru a nu stiu cata oara. Raspunsul e da, o voi uita din nou acolo si se va raci din nou, la fel cum citesc si eu paginile bibliei portocalii de nenumarate ori si le uit dupa aceea, urmand sa le recitesc si sa le uit, sa le rerecitesc si sa le uit din nou.
Si cum ar trebui ca toate acestea sa nu-mi dea din nou de inteles ca oamenii sunt predispusi la uitare? Mecanism de aparare, spun unii, in favoarea propriei noastre sanatati mintale: distrugerea ei, spun eu. Caci, de fapt, ce uitam ne face sa depunem din nou un efort, care, cumulat, cu siguranta l-ar intrece pe cel necesar tinerii minte absolute.
Natura este cea care a hotarat ca noi sa fim stapani peste aceasta lume, ca sa isi poata bate joc de noi ori de cate ori chiar ajungem sa credem asta. Caci ea ne bate cu propriile noastre arme. Nu natura a creat concepte si prejudecati, ci oamenii, deci cum sa nu credem ca ne indreptam spre auto-distrugere? Suntem pe acel drum inca din momentul in care am fost creati si nimic nu ne poate opri declinul.
Oare un nebun traieste intr-o lume a lui, sau in cea adevarata? Lipsita de dimensiunile pe care mintea “sanatoasa” umana I le-a dat, lumea unui nebun este cea adevarata, pe cand a noastra, se sfarseste odata cu disparitia individului.

casa petrului este privita

A smart man once said :"Good things come to those who wait". The nature of our present troubled time dictates the following question that draws upon the previous statement:
"If good things come to those who wait where on earth would we be today?".
Such is the nature of humans that change is welcomed, needed, and when is not achieved, craved for. I thus find myself in the most akward of positions. I crave not change, for with change comes the necessity of accepting new responsability. I find that I desire a natural stability given only by the demise of change.
So strong is this belive in the confort that monotony brings, that I often move against the tides of change. Perhaps this inherent fear of change, of bettering, resides in past moments in wich change brought a turn for the worst.
Whatever be the case I find myself often in the most difficult of positions in accepting even the slightest of changes to my daily habbits. I do many things the same way I have done them for long periods of time, and should the necessity of change arrive I find myself very hardly parting with my way of doing things.
Perhaps somewhere deep in my train of thought I belive that the stabillity granted by blunt monotony gives way to long life free from the burdens and strains of responsability.

In alte cuvinte, ma incearca o leneee……

The sweetest thing

Exista o teorie conform careia totul exista doar prin prisma mintii noastre. Fapt intru totul adevarat, din punctul meu de vedere cel putin. Daca ne gandim la felul in care noi percepem lumea asta, vom ajunge la aceasta concluzie. Sa luam un exemplu simplu: bagi mana in apa marii. Cum iti dai seama de nivelul apei, de cat de adanca e? pai vei simti racoarea ei pe mana intre doua puncte si astfel vei putea calcula o distanta aproximativa. E acelasi lucru ca si cand te uiti la un obiect si ii percepi dimensiunile sau caracteristicile in general. Dar ce sunt acesti stimuli pe care ii percepem prin intermediul simturilor noastre? Niste impulsuri nervoase. Exact. It’s all in our head, my dears. Pentru ca fara ajutorul mintii noastre noi nu am percepe culori, sunete, mirosuri, IDEI.
De curand, am avut ocazia sa am confirmarea si din punct de vedere chimic. Un om este in egala masura fericit atunci cand simuleaza fericirea, cand traieste in auto-convingere, ca si atunci cand este fericit cu adevarat. La nivel de substante chimice secretate in organism, procesul este exact acelasi. Exista o carte cu iz SF, numita Dune, pe care eu o consider o capodopera si o viziune mult prea ampla pentru momentul si lumea in care a fost scrisa. Ea sparge barierele cotidianului in materie de literatura SF tocmai prin faptul ca nu pune acent pe evolutia tehnologica, cea care poate fi prevazuta de orice copil de 5 ani, ci tocmai pe faptul ca, in viitor, tot mai multi oameni isi vor da seama de puterea mintii umane si o vor putea exploata la maxim. Se va ajunge la un control suprem al reactiilor fizice, similar cu cel din ideologiile de tip yoga. Cu alte cuvinte, by controlling your brain you will be able to control the Universe. Si daca m-ar lasa si auto-correctul de Word in pace, ar fi ideal. Stiu, scriu fara diacritice, dar asta e o problema doar daca tu vrei sa fie.

Despre alegeri

Toti avem de facut alegeri in viata. Si de parca n-am avea oricum destule de facut si-asa, ne mai cheama si ei sa ne alegem presedintele cica. Desi nu sunt un mare fan al teoriei conspiratiei generale, fiind invatat sa cred in legile hazardului care-mi guverneaza viata de zi cu zi (pe langa notiunile de simple physics), cred totusi ca un ghierme ce sunt ca lucrurile sunt prestabilite cand vine vorba de facut ordine intr-o lume dezordonata precum a noastra. Cu alte cuvinte, nu are nici un sens sa mergi la vot din niste considerente simple:
- Nu conteaza care dintre ei iese
- Oricum iese cel care trebuie sa iasa
- Mecanismele de partid sunt prea vaste in limitarea si dobitocenia lor incat sa li te poti impotrivi
- Parerea ta conteaza doar pentru cel pe care il sustii si doar atata timp cat il sustii
Ceea ce ma fascineaza cu adevarat mai mult decat galceava politica fara sens este fondul economic. Motivul este unul foarte simplu: mecanismele economice sunt singurele care ne pot afecta atata timp cat nu ne dorim absolut nici o legatura cu aparatul statal per ansamblu. Nici macar un ghierme nu poate trai fara mancare si cele necesare actului de a ghiermi de zi cu zi. Chiar si ghiermele in ipostaza lui de filosof trebuie sa mai bea o cafa.
In anti-concluzie, m-am dus la vot! Ha! Feil .. ss . SI AM STAT O ORA LA COADA!!!!! In turul 1. Adica, dupa ce ca m-am sinchisit sa merg pana acolo, fail astia de ghengstari n-au fost in stare sa .. dar nici nu mai zic ca n-are rost. Oricum, mi-a placut ca politaiul respectiv, reprezentantul de vaza al unei institutii primordiale in orice stat (pff not) avea chef de dume! DA? La 3 .. deci noi stateam la coada si pe langa ca ne trata ca pe niste vite ce vor sa intre in tarc, mai era si glumet. Sa nu mai zic ca povstea cu renumaratul voturilor a fost dementiala. Deci da? Am gasit inca vreo o mie de voturi nu stiu cum si inca vreo 2000 nu stiu cum .. dar .. oricum nu influenteaza rezultatul! Draga Petre, ceea ce uitati voi este ca dreptul de vot este unul substantial in orice democratie, iar prin faptul ca ai declarat vreo 3000 de voturi nule care erau de fapt valide tocmai ai incalcat PRIMUL DREPT AL 3000 DE CETATENI AI ACESTEI TARI!!!! Dar nu..au fost obositi saracii. Cred si eu, de la atata campanie murdara si lipsita de orice fel de fundamente in argumentare, fie ele de natura politica, economica, sociala sau de oricare ar fi ea. Aveti un os din partea mea, dar ah! Am uitat ca voi mancati doar Chappy şi la desert va bateti pe ciolanul statului!

Calatorie pe Gerlakovsca

Aseară am călătorit pe Gerlakovsca. Cu febră mare, mi se agita sticla de parfum lângă oglindă şi, deodată cu ea, şi reflexia corespunzătoare. De ce mi-aş visa sticla de parfum? Încă o întrebare de 10 puncte imperiale. Oricum, la un moment dat, erau niste chestii mici în cameră. Pe laptop mergea Realitatea Online, că doar trebuie să fiu si eu la curent cu toate idioţeniile pe care le discută ăştia cu politica lor cu tot. Apropo, am auzit o ipoteză interesantă de curând, cum că există un întreg spectacol politico-mediatic constant, regizat de magnaţii economici care fură de n-ai cum în spatele lui (şi în stânga lui, şi în dreapta lui, de pe lângă el în esenţă, şi chiar şi din el de multe ori). Oricum, revenind la chestiile mici de prin cameră. Deci, ăsta e un fel de quiz: ce febră crezi că aveam? La trei, da? Doi, trei .. Bun. Precum îi explicam unui bun prieten la 6 dimineaţa, când el îşi pregătea meticulos un sandwich cu ridichi, erau niste acumulări masice sau .. amasice .. nu stiu exact .. care parcă emanau sau atrăgeau spre ele energie. Da stiu, am fost foarte coerent. Ideea e că nici halucinaţiile mele nu erau foarte explicite la momentul respectiv.

Sa vreau sau sa nu vreau..

Sa vreau sau sa nu vreau
Sa te cunosc mai bine?
Mi-e frica doar de noi
Si tot mai mult de mine.

Cand tot ce pare-a merge
Cand tot incet se strica
Dai iar la mine buzna
In minte, si mi-e frica.

Mi-e frica sa nu fie
Ce doar o parte stie,
O parte-asunsa-n mine
O parte despre bine.

Un iz de vant prin ceata
Un ac fara de ata
O intalnire vrei?
La dom, la ora trei.

Sa ne vedem prea rar
Si tot ca sa vedem,
Cine si ce mai face
Si cum si unde zace.

In dimineata asta
La mult peste-ora 4,
Iti scriu aceste randuri
Si simt ca parca-i teatru.

Sa vreau sau sa nu vreau
Sa te cunosc mai bine?
Nu stiu ce va urma
Si nicidecum de-i bine.

Mii de flash-uri pa Heaven

Haha .. si uite ca ghiermele suprem a ajuns si pa Heaven, un fel de mega discoteca Tineretului doar ca nu la mare.. si totusi toata lumea era aproape dezbracata! Hanorac larg, pregatiri pt un concert hip-hop, probe de haine prin jur, ca doar e pa Heaven! Ajuns acolo, navala camasharilor! Ceafa groasa ca la abator peste tot, cizme si bustiere, parfumuri de-ti infunda creierul, badigarzi de zici ca esti rockstar si scoruri mai mari ca la Mario .. 6 cai o apa plata, 20 de cai frumosi intrarea pt 12-13 cepe dinauntru.. o ora.Atat am rezistat! Nici nu incepuse concertul si gata. Ghiermele paraseste coltzul lui si se intdreapta spre alte meleaguri.. Acu problema pusa recent. Lor chiar le place muzica aia? Stateam cu altu' de-al meu si am fost surprinsi sa constatam ca noi ne distram cel mai bine de-acolo.. daca nu pe seama celorlalti macar pe seama muzicii .. Eu chiar dadeam din picior! Ma rog, mai erau animatoarele, dar eu nu eram platit sa ma prefac ca ma simt bine :)) Adica muzica anilor '60 and so on e foarte buna! Pt ei ce e din 2006 e invechit deja.. dati-o mai constantzeanu fratzilor pt ca nu timpul imbatraneste ci ATITUDINEa! miiiiiiii de zeci de sute de lumini si luminitze, lasere, nebunie totala si totusi, overall, un flash mai sec decat cel care-l ai cand vezi bulbucii de ulei in supa la plic..