Teoria relativitatii ...

Viata unui ghierme pare simpla... dar nu e deloc asa. Mai tot timpul un ghierme se loveste in viata de evenimente care ii intrerup ghiermuiala obisnuita si il fac sa adopte o pozitie contemplativa asupra lumiii si sa-si puna intrebari fundamentale.

Sa presupunem ca doi ghiermi au luat intr-o seara autobuzul pentru a ajunge din punctul A in "Infinity" ;). Cum nu se mai vazusera demult, ghiermuind in zone geografice diferite, au inceput sa discute despre timpurile indepartate in care conceptul de "ghierme" de-abia apucase sa se nasca, desi ghiermuiala deja incepuse.

Conversatia le este insa intrerupta de niste grohaieli ciudate care de-abia se distingeau de zgomotul infernal produs de motorul Otto al autobuzului. Ascutindu-si auzul, ci doi ghiermi au putut sa recunoasca, cu greu, vocea sparta a soferului :
"Bah, voi de'acolo, voi nu va auziti de tre' sa urlati asa?!!"

Viata nu e simpla pentru ca ne-ghiermii o complica inutil.
Intr-o lume normala, matematica situatiei ar fi fost simpla: cei doi ghiermi n-au putut sa-l auda pe soferul frustrat decat cand acesta a urlat a doua oara din cauza zgomotului ; pe de alta parte, linistea soferului a fost violata brutal de o discutie purtata intr-un ton amical de doi ghiermi aflati la mijlocul autobuzului => contradictie.

Aici intervine teoria relativitatii, spaima oricarui ghierme pasnic, fericit cu sine si cu ceilalti. Pentru ca teoria relativitatii presupune existenta unui alt sistem de referinta decat cel "ghiermuiesc", de exemplu cel al soferului de bus cu acuitatea auditiva dusa pana la isterie senzoriala.

Relativitatea exista la tot pasul ... si, daca stai sa te gandesti, frumusetea vietii de ghierme nu e data de ghiermuiala lui propriu-zisa, oarecum intrata in rutina, ci de momentele de "ghiermuiala pasiva metafizica"(ca s-o numim pompos)cand intra in contact cu alte specii de ne-ghiermi care bantuie jungla urbana.

E=mc2